Tortulet tiramisu cu fructe - ultra fresh

Acest tortulet l-am pregatit pentru soacra-mea, de Sfintii Constantin si Elena. Am sarbatorit-o la iarba verde, alaturi de mici, frigarui si fripturici pe gratar si salate asortate.

Tortuletul a fost de-li-cios, racoros si parfumat de numa!
Va rog sa-l incercati, bineinteles daca va plac combinatiile de frisca si fructe, pentru ca nu veti regreta!

Iata ce am folosit:

Un pachet de piscoturi cca 20 buc., doua plicuri Crema de vanilie pentru tarte cu fructe de la Dr.Oetker, 400ml lapte, o cutie Creme Patisserie de 500ml de la Meggle, doua portocale, un grepfruit, 3 kiwi, o banana si 20 capsuni.

Cum am procedat:

Am stors sucul de la portocale si grepfruit si l-am pus intr-un bol (fara adaos de zahar!)
Am preparat crema de vanilie conform instructiunilor de pe plic, apoi am batut frisca si am inceput asamblarea, astfel:

Am inmuiat piscoturile in sucul de citrice si le-am asezat in strat in vasul pregatit pentru tortulet. Am asezat deasupra un strat de crema de vanilie, apoi am presarat bucati de fructe: kiwi, capsuni, banana.

Deasupra am mai pus un strat de frisca, apoi inca unul de piscoturi inmuiate in suc de citrice. Am acoperit tortul cu un strat de crema de vanilie, am ornat cu frisca si fructe, asa cum se vede in imagine.

Este minunat dupa ce a stat minimum 3 ore la frigider.

Nu va pot povesti cat de parfumat, aromat si fresh a iesit!

Uite, aici va ofer si voua o felie:

La pic-nic cu soacra-mea

Asa cum deja v-am povestit in postul anterior, Duminica trecuta am sarbatorit doua Elene, pe soacra-mea si pe cumnata-mea.

Petrecerea s-a tinut la pic-nic, in curtea viitoarei case a cumnata-mi, o curte mare, cu multa iarba si (deocamdata) flori salbatice, ceea ce m-a determinat sa-mi ocup aparatul cu imagini din natura, neglijand total gratarul si friptanele savuroase.

Dar pentru ca stiu ca va place natura mai mult decat friptura, ha-ha, am facut si-o poezea, va ofer si voua cateva dintre fotografiile facute:

In primul rand sa v-o prezint pe Funny, catelusa cumnata-mi:

apoi niste floricele:


si din nou Funny

Dintre preparatele consumate am fotografiat doar Tortuletul tiramisu cu fructe pe care il voi posta ulterior. Dar ca sa va fac asteptarea mai dulce, va ofer deja o portie aici:


Sper ca v-au placut imaginile, pentru ca daca este asa, voi reveni si cu cele capturate in excursia de Sambata trecuta la Poiana Narciselor :):)

Frigarui de pui cu ciuperci

Duminica trecuta am sarbatorit doua Elene, pe soacra-mea si pe cumnata-mea.
Petrecerea a fost amenajata tip pic-nic, cu gratare, bere, dar si un tortulet preparat de mine special pentru cele doua sarbatorite.

Pentru ca de data asta nu am mai stat cu aparatul pe tot ce misca, am pierdut din vedere sa fotografiez vedetele petrecerii, frigaruile din pui cu ciuperci, asa ca le-am reprodus in timpul saptamanii, de data asta fripte la gratarul aragazului.

Iata si reteta mea:

Pentru patru frigarui am avut:

O casoleta pulpe de pui dezosate si fara piele (cca 600g), o casoleta ciupercute champignon (cca 500g), un ardei gras rosu mare, sare, piper, usturoi, mix de arome pentru carne de pui.

Cum am procedat:

Am spalat bine pulpitele de pui, apoi le-am taiat cubulete potrivite si le-am asezat intr-un bol. Am presarat sare, piper, usturoi (eu am folosit granulat) si mix de arome pentru carne de pui, si am amestecat bine-bine, apoi am dat bolul la rece.

Ciupercutele le-am spalat bine si le-am scos piciorusele, apoi le-am pus intr-un bol, le-am uns cu putin ulei de masline si am presarat sare.

Ardeiul gras l-am spalat, l-am taiat in doua si l-am curatat de seminte, apoi l-am taiat patrate cu latura de cca 3-4 centimetri.

Avand pregatite toate acestea, am scos tepusele si am inceput sa insir pe ele cubulete, in aceasta ordine: ardei gras, pui, ciupercuta, iar ardei gras, pui, ciupercuta, si am terminat cu o ciupercuta.

Am incins cuptorul, am pus frigaruile pe gratar si o tava cu apa dedesubt ca sa se scurga grasimea in ea si sa nu se arda.

Si iata ce frumusete de frigarui au iesit:

si dupa ce ca sunt asa frumoase, sunt si perfect sanatoase:

Sa aveti pofta!

Tort Musuroi de cartita

Vinerea trecuta a fost ziua nora-mi, Lavinia, asa ca ma tot gandeam cu o saptamana inainte ce minune de tort sa-i pregatesc.

Numai ca, n-a fost sa fie asa, pentru ca "mneaei" a comandat ferm un model indeobste cunoscut sub numele de Musuroi de cartita.

Asa ca m-am conformat! Insa tot am aplicat un pic de originalitate macar in stilul de montare si ornare care a produs, bineinteles, efectul scontat.

Si iata ce am folosit:

Doua cutii Prajitura Musuroi de cartita de la Dr.Oetker
500ml lapte rece
4 oua
100g unt
1 kg banane
50g ciocolata alba pentru ornat


Cum am procedat:

Blatul si crema le-am preparat conform instructiunilor de pe cutie.
La montat am parcurs aceleasi indicatii de pe cutie, pana in momentul asezarii cremei peste banane. Aici am atasat din nou cercul de la tava in care am copt blatul, am asezat crema, apoi am presarat uniform faramiturile scoase din blat, apasand usor cu palmele. Am introdus tortul astfel montat la frigider si l-am lasat minimum 3 ore.

Dupa ce s-a racit bine l-am scos, i-am indepartat cercul si l-am pregatit pentru decorare.


Am topit apoi ciocolata alba la bain marie si am desenat pe suprafata tortului urarea specifica cu dedicatie, niste inimioare si un ingeras, simbolul preferat de draga mea nora.
Acest simbol a reprezentat de fapt surpriza, asa cum se vede si din poza alaturata.

Petrecerea a avut loc la Alberi, o terasa situata pe o cladire (si seamana cu puntea unui vapor) iar seara a fost excelenta.

Feliile de tort au fost devorate instantaneu, asa ca nu le-am mai prins in poza.


In incheiere, hai sa va povestesc ceva despre relatia mea cu nora-mea.

Intrucat nici chiar fiul meu nu-mi mai zice "mama" de pe la 14 anisori, noi ne spunem pur si simplu pe nume. Ceea ce e frumos si nu chiar atat de spectaculos.

Dar.... spectaculos este faptul ca noi doua ne gratulam uneori si cu apelativul de "nora" si "soacra", asa, cand ti-e lumea mai draga.

Si iata ca o sun eu pe nora-mea de ziua ei ca sa-i urez alea-alea, in timp ce ea se afla la coafor.

Cand a vazut ca eu eram cea care o sunam, i-a zis coafezei sa se opreasca putin ca o suna "soacra".

In timp ce coafeza afisase deja o mina compatimitoare fata de nora-mea, eu ii zic ei la telefon: La multi ani, nora! ceea ce presupunea ca ea sa raspunda: multumesc, soacra!, asa cum a si facut.

Nu va puteti inchipui ce fata a facut coafeza, cand nora-mea, zambind cu gura pana la urechi, cum o vedeti si in poza de mai sus, m-a gratulat cu frumoasul apelativ :)

Si acum ca sa va treaca "invidia" pe ea, va mai servesc cu o imagine a tortului :)


Sa fiti fericite si iubite de soacre!