Eseu despre intelepciune

M-am trezit intr-o dimineata si am constatat cu stupoare ca nu-mi mai primesc portia de san de la mama. Si am fost nefericita.

... Dar de a doua zi am inceput sa gust niste chestii diverse si am descoperit senzatii noi, nebanuite.

M-am trezit apoi intr-o zi ca mi se transforma organismul in ceva nou, imi cresc sanii si traiesc o experienta fizica de-a dreptul dezagreabila. Si m-am oripilat si am crezut ca n-o sa ma mai plac niciodata.

... Dar dupa cateva zile senzatiile neplacute au disparut si am inceput sa simt fiori la atingeri.

M-am trezit apoi intr-o zi ca-mi creste burtica si devin cam diforma si ma deplasez mai greu si mi-e rau de la anumite mirosuri si... offf, cat de dificila am cam devenit...

... Insa dupa noua luni am devenit mama si am trait cea mai minunata senzatie, m-am simtit implinita si fericita.

M-am trezit apoi intr-o zi ca mi-am cam pierdut din energie si vigoare, ca anumite lucruri pe care le faceam cu usurinta acum imi iau putin mai mult timp, ca descopar in oglinda cateva riduri in plus si uneori ma trezesc cu ochii putin cam umflati si tare m-am intristat.

... Dar am descoperit langa mine un om care ma vede la fel de frumoasa ca acum niste ani si care imi ofera o dragoste neschimbata, ba chiar putin mai matura, mai intelegatoare si protectoare si m-am simtit minunat.

M-am trezit apoi, intr-o zi, ca pruncul de acum niste ani a devenit "sot", iar eu am devenit "soacra" si m-am cam speriat... Doamne, cum a trecut timpul?!

... Dar acum ma trezesc fericita si astept infiorata momentul cand voi fi anuntata: mama, uite, acum esti "bunica"!

Ce credeti, oare am devenit putin mai inteleapta?!!!